ADELINNA autor fabyola - duminică, 22 iunie 2008 la 23:02 (postat initial la adresa de mai jos) Era o seara superba, florile de cires straluciau luminos, aleile te indemnau sa le patrunzi tainele. Pe bancile insiruite stateau indragostiti imbratisati soptindu-si cuvinte numai de ei stiute. Nimic nu parea sa se fi schimbat. Acum douazecisicinci de ani exact in acest loc, pe ultima banca , statea si el cu Adelinna, marea lui iubire. O privea ca pe o clepsidra, cu teama ca la un moment dat, timpul se va scurge iar ea va disparea din viata lui pentru totdeauna. Andrei nu a avut niciodata un vis mai mare decat sa fie iubit o eternitate de Adelinna. Frumoasa ca un vis, cu un par negru si lung, ochii mari si negri ca noaptea cea mai adanca si tainica, un trup uluitor, construit de visul indraznet si obraznic al unui sculptor indragostit. Cuvintele ei erau niste soapte care te ameteau si iti dadeau stari de visare. Cate vise isi facuse Andrei, credea ca fericirea lui este unica. Si chiar a fost, pana intr-o zi cand trecand intamplator strada pentru a-si lua un pachet de tigari, in gangul de trecere spre tutungerie o vazu imbratisata de un barbat matur inalt si grizonat. Ea parea fericita, Andrei ramasese impietrit si posibilitatea de a trece de ei fara a fi vazut, nu exista. Asa ca a riscat trecand rapid camuflat de gulerul ridicat. Inutil, deoarece Adelinna l-a vazut imediat, si candida, i l-a prezentat pe Bernard, viitorul ei sot, cum halucinant intelesese el. Cautarile ulterioare nu au dat nici-un rezultat, Adelinna disparuse fara alte explicatii. I se paruse suficient cat ii spusese. Au trecut mai multi ani fara sa mai stie nimic despre ea. Intr-o seara, la malul marii a intalnit-o; singura, trista, cam neglijent imbracata. Explicatia a cazut ca un fulger, Bernard fusese indragostit de ea pentru o scurta perioada, era desigur foarte bogat, venit in Romania cu niste probleme de afaceri intre doua tari, a luat-o cu el o perioada, dupa care intr-o seara, fara multe explicatii i-a spus sa-si ia tot ce doreste chiar si masina personala si sa plece deoarece el s-a casatorit in calatoria de unde tocmai venise. Adelinnei, nu i-a trebuit mult sa-si dea seama ca ce spunea Bernard era real deoarece chiar atunci trecea prin fata ei, cu oarecare ostentatie o tanara splendida, blonda cu un trup de nimfa, trimitandu-i bezele lui, care nu-si mai incapea in piele de fericit ce parea. Diferenta de varsta era la libera vedere, intre douazeci si treizeci de ani; dar ce mai conta acum asta!!! Bernard era fericit, spunea asta cu toata finta lui, exact asa cum fusese indragostit de ea cu cativa ani in urma, si-i jurase ei credinta, pe veci! Totul este trecator, Adelina s-a intors in tara, si-a gasit cu greu de lucru, si a mers mai departe, dar nu mult. Intr-o zi in tramvai a dat peste un diplomat sprijinit de bara de sustinere, si-a cerut cuviincios scuze, s-a aplecat sa-l ridice, dar in acelasi timp s-a aplecat si stapanul gentii, astfel ca li s-au incrucisat privirile la doar cativa centimetri unul de celalalt. Au fost amandoi strafulgerati de un curent electric imposibil de controlat. A vazut o mana intinsa automat, a intins si ea mana si in acelasi timp: Adelinna si Petre a insemnat pentru ei o semnatura astrala. Nici ei nu stiau dece coborase fericiti si tinandu-se de mana din tramvaiul intotdeauna aglomerat. Fericirea Adelinnei cu Petrisor, cum ii placea ei sa-l alinte a durat sapte ani, o frumusete de viata. O viata unica, de vis cum nu mai intalnesti. Intr-o dimineata Petrisor a venit in graba sa o sarute deoarece a fost anuntat intr-un ultim moment ca trebuia sa mearga de urgenta la un seminar. Se facuse seara, si Adelina statea cu inima stransa asteptandu-l deoarece nu mai intarziase niciodata atat demult la un seminar. Se asezase pe un fotoliu cu ceasca de cafea prinsa bine cu amandoua mainile ca de o speranta virtuala si privea in nestire catre usa, de unde astepta minunea. Iar telefonul suna in nestire nereusind sa-i capteze decat intr-un tarziu atentia. Dintr-un salt ajunse la cealalta masuta unde era telefonul, ridica receptorul si in secunda urmatoare cerul s-a naruit, totul a luat foc, un foc imens pana la cer, nimic nu-l mai putea opri. Petrisor era in spital in coma dupa ce avusese un accident grav in care fusese implicat si un tramvai in care erau multi copii. Vatmanul nu a facut nici-un fel de manevra, neinteresandu-l decat copiii din tramvai. In imbulzeala de moment, cineva i-a sustras lui Petrisor portmoneul si pana dimineata cand a venit o asistenta care il recunoscu, nu a stiut nimeni inca, pe cine si unde sa anunte. Asa s-a facut ca Adelinna a stiut la ce spital sa mearga si sa vada cum Petrisor inchide pentru totdeauna ochii soptindu-i numele cu disperare. S-a stins linistit, trangandu-i puternic mana, parca pentru a o asigura ca o va ocroti mereu ori ce ar fi. De atunci au trecut multi ani, si atunci la mare, a venit pentru ca renuntase cineva la bilet. Nu a mai aparut totusi in nici una din celelalte zile pe plaja. Andrei a cautat-o disperat, a intrebat peste tot, dar nimeni nu retinuse trecerea ei pe acolo. Au mai trecut inca niste ani de atunci incercand sa o gaseasca mereu, dar tot zadarnic. O soarta trista, care a agatat de ea o alta soarta, deoarece nici Andrei nu si-a mai gasit linistea de atunci. Acum, in aceasta seara a iesit pur si simplu la plimbare pentru a mai alunga pustiul din el. In capatul celalalt al aleii ca o strafulgerare Andrei a vazut o femeie cazand si in noapte fluturau niste vesminte albe ca niste aripi frante de pasare. Lumea alerga catre acolo, s-a intors si el sa poata da un ajutor la nevoie. A ajutat intradevar sa fie urcata femeia in ambulanta, a inchis usile si totusi, a hotarat sa mearga la spital sa vada ce se intamplase de fapt cu ea. A iesit intr-un tarziu un doctor si i-a facut semn sa se apropie. La invitat in salon, si foarte jovial l-a nuntat ca, - Totul este perfect! - Atunci este bine, a raspuns Andrei, eu pot pleca, va salut! - Cum? Plecati? Nu va intereseaza starea ei? A.... - Domnule doctor, a intervenit in graba o asistenta, fata dela salonul doi nu are aer suficient; veniti repede. Doctorul ii facu semn lui Andrei sa mai astepte cateva minute si pleca in graba. Andrei astepta pe hol, pana cand una din asistente il invita sa intre sa vada pacienta. Ezita putin, dar fiindu-i jena, se ridica, mai ales ca pe banca pe care statuse nu mai era nimeni, deci el fusese invitat sa intre. Femeia statea cu spatele spre intrare, asa ca era greu sa-i vada fata. Intra si doctorul in sfarsit si ii spuse ca totul este OK si ...copilul sanatos perfect! ... - Bine, atunci eu..., si in acel moment, cearceafurile prinsesera viata si un cap ciufulit dar de o frumusete neobisnuita, ii aduse in minte femeia iubita. S-a aruncat fara a gandi asupra ei imbratisand-o si plangand in hohote de parca totul s-ar fi petrecut din vina lui. Analizele au aratat ca o anemie puternica a facut ca Adelinna sa-si piarda echilibrul si sa cada punand astfel in pericol inca o viata care inmugurea in ea. Oricum, pentru Andrei nu mai conta acum decat femeia iubita din fata lui, restul era OK, cum ii placea lui sa spuna mereu. [voi continua.... http://ro.netlog.com/oraloybaf/blog/blogid=582260#blog]

DRAGOSTE IN TREI

autor fabyola - marţi, 8 iulie 2008 la 04:34 (publicat initial la adresa de mai jos) Era tarziu. Tarziu in viata mea ! s-a intamplat fulgerator. Eu niciodata nu am crezut in dragoste la prima vedere. Dar nici in dragostea care se construieste din franturi dar la distanta. Acum a fost sa fie exact asa cum m-am temut intotdeauna. Intr-o zi care nu se distingea cu nimic de toate celelalte, m-am hotarat sa intru intr-o comunitate de oameni care aveau sa spuna, sa ofere, sa caute multe foarte multe. Eu da, aveam din toate cate putin, si atunci mi-am zis, ca nu ar fi rau sa traiesc si eu laolalta cu ceilalti si sa impartasesc cu ei toate acestea. Aveam multa experienta si as fi putut sa ofer oricui orice din ceea ce stiam. Astfel, intr-o noapte tarzie de iarna, cand in casa mea era liniste deplina, am intrat pe internet pentru a cauta aceasta oportunitate . Am reusit sa ma inscriu pe un site de mare importanta, international, in care se poate face orice doresti in limitele decentei. Poti scrie, poti publica, poti scrie mesaje, poti primi flori, poti iubi, da, poti si iubi este adevarat. De aceea eu o sa va povestesc aici cu sinceritate o intamplare, si cred ca acest lucru intradevar i se poate intampla oricui, iar eu nu am reusit sa fac abstractie de la aceasta regula. Peste vre-o doua luni de la inscrierea mea, am reusit oarecum, sa ma obisnuiesc cu procedurile siteului respectiv,si astfel, am observat ca poti fi foarte fericit cu cei de langa tine, chiar daca nu-i vezi. Pentru ca se stie ca pe un site nu ai cum vedea partenerii, decat citind pagina. La catva timp dupa aceasta am primit si eu vizita unei fete, romanca si ea, de aceea am gasit necesar sa-i fac o contravizita, pentru ca nu-i asa, acesta este protocolul. Zis si facut,chiar a doua zi, m-am dus pe site-ul Ilonei, acesta este numele ei dat de mine, nu cel real si cred, intelegeti si de ce?! Ajunsa pe pagina site-ului ei, am urmarit cum se desfasoara la ea o activitate zilnica,care sunt persoanele care vin in vizita doar odata intamplator sau de mai multe ori.Aruncandu-mi ochii pe partea din dreapta a paginii, la rubrica :'friends' am vazut o figura barbateasca, distinsa, careia i se citea tumultul de inteligenta in privire, dar in acelasi timp, aceeasi privire, afisa o tristete aparte, o teama daca vreti, de ceva nestiut inca. Am avut o curiozitate neinteleasa , nestapanita de a ma duce pe siteul lui. Am facut doar un click, clickul vietii mele, si am ajuns pe un site de o frumusete divina, cu largi vederi ale unui oras italian inconjurat de apa. Frumusetile se adunau si se estompau, pierzandu-se apoi intr-un ochi mic, un led, care clipea continuu spunandu-mi ca stapanul sau era acolo. Dar nu, eu am ramas sa mai privesc acele imagini ! Din nou va spun ca ignoranta mea a mers pana acolo, incat m-am vazut de indata pozata pe sit, fara sa stiu ca de fapt cand apari in fata site-ului automat iti apare si imaginea pe el. A doua zi, s-a intamplat minunea ! Uitandu-ma si eu pe site-ul meu dis-de-dimineata, am recunoscut acel barbat care venise in vizita la mine. Am aflat ca se numea Luigi. Clipa aceea este memorabila, deci nu o sa o pot uita toata viata mea. Am ramas nu stiu dece inmarmurita, fara sa mai pot spune ceva timp de cateva minute. Atunci nu am putut lua vreo decizie am lasat timpul sa vorbeasca, dar am ramas cu o teama de neinteles. Dupa doua zile am primit un mesaj de la Luigi. Ma intreba daca sunt de acord sa discut cu el. I-am raspuns ca da,sunt de acord , desi nu cunosteam atunci aproape nimic din limba italiana. Vorbeam zilnic pe messenger sau chat. Nu vreau sa mai aman si va spun ca ne-am indragostit unul de celalalt fara nici-o posibilitate de a mai putea schimba ceva. Stabilisem tot felul de coduri pentru a ne putea intelege deoarece nici el nu cunostea nici-o boaba romaneste si nici eu nu cunosteam limba italiana. Eu in final am invatat binisor, el foarte putin chiar, dar eram bucurosi ca ne descurcam. Luigi avea un bun prieten pe acelasi site cu noi, ce destin! Nu o sa-i spun numele dar intr-un fel tot o sa-i spun, deci se va numi de aici inainte Pool. Orice asemanare este pur intamplatoare. Intre Luigi si Pool era o prietenie veche. L-am intalnit pe Pool de multe ori pe site-ul meu cu mult inainte de a-l cunoaste pe Luigi. Era pe la fotografgiile afisate, pe spatiul unde se lasau comentarii, unde atunci cand venea in vizita lasa cele mai frumoase flori in combinatii care iti luau ochii. Avea cele mai alese cuvinte adaugate la adresa mea. Eu nu am aflat decat foarte tarziu ca Pool era indragostit de mine fara nici-o speranta. In cateva randuri am avut discutii cu Luigi de la diverse vizite ale altor persoane pe site-ul meu. Isi facuse loc intre noi monstruoasa gelozie. Din sapte zile cat are o saptamana cinci zile eram suparati. Plangeam mult ca nu avea incredere in mine. Suferea la fel si el. Mai grav era ca avea convingerea ca nu-l iubesc suficient si ca exista pericolul de a ramane intr-o buna zi fara mine. Nu l-am intrebat niciodata daca este casatorit sau nu, nu m-a interesat acest aspect. Am aflat mai tarziu chiar de la Pool ca da, era casatorit. Si, da, eram si eu casatorita. Dar nu despre asta era vorba. Nu se putea intampla nimic. Distanta isi punea bine amprenta. Eram acolo pe site impreuna, deci existam, atat! Durerea a fost repetata mereu, mereu, pana cand, intr-o seara tarziu, dupa ce am avut o defectiune de durata pe computer, am primit un mesaj de la Luigi precum ca nu m-a vazut toata ziua si deci am fost ocupata ca sa vorbesc nu cu Pool ci, cu altcineva strain din cale -afara de orice problema a noastra. Desigur, nu era deloc real, si asta m-a durut foarte tare, ma doare si acum, deoarece nu am reusit nici unul sa trecem cu vederea. Durerea este inca inconmensurabila, si desi am avut unele initiative de impacare, m-am lovit de un refuz categoric spunandu-mi ca l-am inselat ! Ca sa ma intorc in timp si asta deoarece este o perioada foarte impoprtanta din viata mea, amintesc de Pool care a disparut de cateva zile, nu stiu unde si nici nu stiu ce ar insemna viata mea acum fara sprijinul lui. L-am cautat cu disperare zile in sir dar nu l-am gasit. In perioadele in care situatia dintre mine si Luigi era ajunsa la paroxism si eu nu mai puteam suporta durerea de a ma invinovati de ceva ce nu era real, Pool a fost intotdeauna in preajma mea, ma incuraja chiar stiind ca inca il iubeam pe Luigi. A stat permanent langa mine, mi-a oferit totul fara sa ceara nimic in schimb. Gaseam dimineata pe site cele mai frumoase flori care ma vindecau de durerea produsa de Luigi. Nu stiu cand s-a intamplat minunea, nu aveam de gand sa se intample, dar s-a intamplat, si din plansul ce ma rascolea si ma sfasia pe dinauntru, s-a nascut cea mai curata si sincera iubire pentru Pool. Ca sa nu mai plang de cele mai multe ori imi trimitea mesaje insotite sau impodobite mai bine zis, cu multe flori si inimioare care pulsau de dor. Nu mai stiu acum altceva. Pool a fost acela care mi-a asternut viata lui la picioare oricand si pana la sacrificiu. De aceea acum il caut plina de durere, pentru ca nu stiu unde este. Ce stiu , este ca avea unele probleme la firma si dupa aceea a disparut. Am sa intreb Universul: unde este Pool? Va trebui sa-mi raspunda pentru ca eu nu cred sa mai existe Universul fara Pool! Acum, facand comparatie, vad calitatea, dar cat de tarziu, dupa cata suferinta ! Dupa cata durere a noastra a tuturor ! Dece destinul a lucrat astfel ? Dece nu l-am intrebat pe Pool mai intai ce facea pe siteul meu ? Era acolo, a fost mereu si inca de la inceput. Este atat de tarziu acum! Suferim toti trei. Nici unul din noi nu este fericit. Aceasta este o dragoste in trei. Inca il mai caut pe Pool, va trebui sa-l gasesc, va trebui! .............. In vagonul luxos si bine incalzit nu era nimeni, am mers inspre capatul vagonului sa-mi iau geamantanul si laptopul de la Natasha, o rusoaica durdulie si frumoasa foc, care s-a oferit sa aiba grija de bagajul meu pana imi gasesc locul. Grija mea mare era focalizata pe laptop. Nu as vrea sa-l pierd, ar fi a treia oara... si cine stie ...ulciorul ...apa ...! Aveam un loc la geam, o vedere placuta spre muntii care-si etalau piscurile indraznete. Ramasesm cu privirea la o formatiune mai mica dar abrupta. Avea si o denumire prevestitoare de rau: StancaDracului. Localnicii spun ca ei niciodata nu au stiut cum sa-i spuna si deoarece au cazut multi tineri de pe ea datorita teribilismului lor, i-a ramas astfel denumirea de la naduful cu care rudele mortilor aminteau de aceste tragedii. Intrarea in stanca se facea printr-o gaura cu arcada pe care tronau doua versuri scrise de mana unui poet care plecase de mult dintre cei vii si sunau cam asa: 'Cei dragi ne macina de dor, Noroc ca amintirile nu mor! '... ................................................. Nu stia nimeni daca aceste versuri aveau pe undeva o continuitate. Aici a pierdut si Ana singura ei speranta de viata. Fiul ei de 17 ani care plecase intr-o duminica dis-de-dimineata cu tot necesarul intr-un rucsac cazon.Era un copil vesel mereu, de o inteligenta sclipitoare si care mereu spunea ca el : 'n-o sa traiasca mult deoarece de el este nevoie in alta parte' ... Nu intelegea nimeni ce spunea, de aceea de multe ori era tratat ca pe un copil cu cu capul in nori. Am aflat mai tarziu ca Ana a plecat la munca in Italia. E mult de atunci si nu a mai auzit nimeni de ea. Am ramas cu ochii atintiti pe geam. Ploua si picurii de ploaie se adunau si formau figuri sinistre .Se intunecase, si era necesar sa se aprinda becurile in compartiment. Dintr-odata s-a luminat. O lumina frumoasa albastruie, care dadea compartimentului o nota si mai mare de intimitate si eleganta. Eu sunt puternic atrasa de lux si interioare intime care sa reflecte caracterul. Am calatorit singura pana la Bucuresti. Cand am ajuns in Gara de Nord, mi-am dat seama ca eram din nou pe pamant! Copii cu grimase intiparite pe obrajori nespalati de multa vreme, incercau sa faca rost de cativa banuti pentru cina. Am dat unui micut 50.000 de lei si tragedia s-a pornit urgent. Alti doi au facut un zgomot infernal lovind doua obiecte, lumea de prinprejur s-a uitat la ei certandu-i, iar un altul i-a smuls micutului bancnota din mana lovindu-l si cu podul palmei destul de puternic la ceafa. Eu nu suport nedreptatile, astfel ca in momentul in care pustiul cu bancnota a ajuns in dreptul meu am impins geamantanul, care a venit fix in picioarele lui, astfel ca a plonjat peste el si de acolo tot fix in mainile unui politist, care iata, se intampla chiar sa fie si el tot la fix acolo. Desigur ca micutul a ajuns si el la mine inlacrimat. Cand a vazut bancnota a insfacat-o infricosat si a luat-o la fuga. Am luat o camera la un hotel renumit prin luxul si ireprosabila conduita a personalului lui. Dupa un dus absolut relaxant, am pus pe mine la repezeala un capot din silon pufos si cu volanase, de un portocaliu stralucitor. Ma simteam eliberata. Acum, dupa atatea intamplari, puteam sa-mi termin cartea in liniste. Normal ar fi sa spun ca Pool a aparut. Dar chiar asa fiind, ar insemna ca povestea sa se sfarseasca aici si nu este asa. Deci o sa reiau... [publicata initial la http://ro.netlog.com/oraloybaf/blog/blogid=593461&order=DESC&page=1] [si publicat Duminica, 31 august, 2008 02:39:37 la http://club.neogen.ro/fabyola1/DRAGOSTE_IN_TREI/792/5]

Casandra si Cristan

Nimic nu putea fi mai frumos decat o seara ploioasa de vara. Am plecat de la gara hotarat sa gasesc o solutie la problemel mele. Rigolele abia faceau fata suvoaielor. Apa statea sa treaca bordura. A fost pentru mine o zi cenusie, de care as fi vrut sa scap cat ma curand. Mergeam la intamplare. Picurii de ploaie isi faceau loc prin tesatura fina a sacoului meu, facand situatia si mai detestabila. Simteam frigul intens dar nu as fi recunoscut. Ce viata !... si cat de mult am dorit ca totul totul, sa fi fost exact cum si-ar fi dorit ea! Cine ar fi crezut?Acum ceva vreme, nu multa, nici nu stiam de existenta ei. Eram un om obisnuit, care isi vedea de problemele lui obisnuite, aveam o viata linistita, ce mai, eram fericit! Asa credeam eu! Dar nu. Acum stiu ca acela nu eram eu. Eu sunt cel de acum, razvratit,singur, fara speranta, cu o groaza de visuri neimplinite si asta, dupa ce am visat atat de frumos si am avut credinta ca voi fi cel ma fericit. Dar iata,totul a fost doar o magie, doar un strop de magie, asta a fost. De unde aveam sa stiu ca eu,nu trebuia sa visez, si ca nici nu trebuia sa pornesc pe acel drum? Si mai mult decat atat, de unde aveam sa stiu ca ea era dintr-o alta constelatie? Da, asta este adevarul, ea nu era pamanteana, altfel, cum se face ca a disparut pe alee ca un fum? Am auzit vocea ei si in vis. Imi rostea numele soptit. Ma-nfiora. M-am trezit intr-un frig teribil. Eram convins ca m-am imbolnavit din cauza frigului. Dar am constatat mai apoi ca vantul deschisese toate ferestrele. Ma intreb, cum o sa realzez ca nu se va mai intoarce? Ca totul este pierdut, ca nu am insemnat nimic, dar nimic pentru ea? Si ce vise aveam! Iar ea nu stia,nu realiza ce iunseamna fericirea! Ma priva cu ochii ei mari, limpezi si negri, si isi misca gingas capul cand eu ii spuneam ce mult o iubesc, cat de fericit sunt! I-am cerut intr-o zi o suvita din parul ei. A zambit si mi-a spus candid ca pot sa tai cat vreau. Era advarat, tot frumoasa ar fi ramas. Doar ca parul ei era o podoaba cum nu mai vazusem,negru, lucios si lung, lung pana la talie. Acum a venit cred eu timpul sa va spun ca o cheama Casandra. Nume potrivit. Dur si negru ca ea. Nu, ea nu este neagra. Este ca... ciocolata,aramie si dulce. Imi aud si acum numele soptit de buzele ei: Cris..ti..a..n si gata, a disparut, nu am mai vazut-o! Si daca atunci cand voi ajunge acasa, o voi gasi stand in intuneric pe fotoliul de langa canapea?... Este locul ei preferat. Isi pune ceva de baut, lasa sticla fara dop, isi taie o felie foarte subtire de lamaie, pune alene o sonda in pahar, si savureaza bautura cu o placere proprie ei. Are in asta ceva deosebit care acum imi lipseste. Visez, stiu bine ca nu o voi mai gasi! Mi-e teama, mi-e foarte teama fara ea! Sunt o groaza de zile ramase din viata mea pe care va trebui sa le traiesc fara ea. Plang, plang fara sa se vada. Nimeni nu va sti cat plang! Eu sunt un romantic, sensibil chiar! Si atunci cand iubesc, iubesc profund. Si apoi sa stiti ca nu am mai iubit asa niciodata.Nu! Da,sunt casatorit de multi ani. Ma intleg bine cu sotia mea, avem doi copii mari. Am facut multe lucruri impreuna. Ce este mai important ne respectam. dar acum imi dau seama ca m-am multumit cu atat de putin! Si stiti ce? Cred ca si ea simte la fel. Toate acestea i se ntampla si ei. Dar este multumita. Si eu sunt,am spus! Dar nu am fost fericit!. Acum stiu ce inseamna fericirea. Am foat atat de sarac atata vreme, multi ani, iar acum am avut parte de o fericire fara margini doar cateva luni, si cata fericire ! Imi este un dor dureros de Casandra... avea un prieten, Ismail. Eu nu-l stiam. L-a invitat intr-o seara la ea, muzica lenta, distinsa, eleganta. Eu eram pentru ca trebuia sa fiu acolo oricum. Faceam parte din peisaj. Iar Casandra se obisnuise cu vesnica mea prezenta la ea. Ismail a venit cu un buchet interzis de mare de flori mov. Nu stiu dece mov?! Eu priveam pe furis. Mi s-a parut ca ceva nu este in regula. Ismail are o inaltime dominanta categoric. Mi-e greu sa recunosc dar este aratos. La inceput nu am dat importanta miscarilor lui precipitate. Mai tarziu insa am observat ca Ismail cauta de zor ceva prin buzunbare. Brusc se schimba la fata. Se infuria vazand cu ochii pentru ca acel 'ceva' nu era de gasit. Cand si pe mine ma cuprinsese nerabdarea, minune, Ismail a scos din buzunarul din interior al sacoului lui bej si ultra, ultra elegant, o cutiuta de catifea... mov! I-a luat mana Casandrei in mana lui si i-a strecurat pe dgetul inelar al mainii ei stangi un inel cu un diamant cat un bob de mazare. Casandra l-a privit pasiva, a mai intins odata mana sa-l vada si de la distanta, l-a scos de pe deget si acum zambind gingas i l-a dat inapoi, spunandu-i ca nu-i plac diamantele. Sa pic jos !!! ...Ismail si-a insfacat la propriu borseta, s-a inclinat in semn de mare respect, cu eleganta chiar, si s-a retras cu demnitate. Nu am reusit sa scot nici-un cuvant de la ea legat de aceasta intamplare, si atunci a trebuit sa trec si eu peste ea. Parca ar fi trecut o vesnicie de atunci. Cat de mult imi lipseste Casandra! Clipele s-au secatuit de asteptare. Simt o durere ascutita in piept. Incerc sa insel acest sentiment de durere facandu-mi curaj ca voi trece peste el, in realitate insa, stiu ca nu voi reusi niciodata. A fost unica sansa a vietii mele. Si nu inteleg dece am pierdut-o ... Nu inteleg ! .................. autor: fabyola pagini din volumul 'Casandra si Cristan'- 2006. [Postat: Duminica, 31 august, 2008 09:18:19 la http://club.neogen.ro/fabyola1/Casandra_si_Cristan/793/5]