Ceasornicul doar face semn cu acul
Si timpul izbucneste din unghere.
Vin clipele si pleaca in tacere,
In vesnicie sa-si goleasca sacul!
Si-ncet, se infiripa veacul,
Din umbra,din lumina, din durere,
Si implinit se scutura si piere
Caci nici el mortii nu-i cunoaste leacul!
Ceasornicul mai face-un pas si inca.
Tot scrie-ntr-una semne nesfarsite,
Caci acul lui e fara alinare...
Si se revarsa vremea cea adanca,
Involburata apa ce ne-nghite
Incet, incet, pe rand pe fiecare!
.......................
fabyola 08.08.08 (?!)
Iubite, spune-mi tu...
Iubite spune-mi tu cum e sa cadă peste noi din cer lumina
Şi al fluturilor zbor aroma florilor să o împrăştie-n zenit,
Atunci când peste Iele şi dansul lor aşterni uşor hermina,
Ce trupul tău acoperă si chipul drag pe care l-am iubit.
Şi te mai rog trimite-mi zorii s-alunge noaptea-ntunecată
Mai bine chipul tău să-l desluşesc printre fuioarele de ceaţă,
Şi-apoi să il adun la pieptul meu iubindu-te din nou infiorată
De frigul nopţii, sau chiar pentru iubirea ta frumoasă, de-o viaţă.
Tu ai plecat de mult vâslind îndurerat prin lacrimile mele,
Şi n-ai ştiut atunci singurătatea mea s-o ei cu tine,
Mai plâng şi-acum deşi e mult de când tu eşti ascuns în stele,
Şi nu mai ştiu de vei veni cândva să-ntâmpini nopţile din mine.
Mai spune-mi tu de poţi să chemi încet nemărginirea
Iară catargele să poarte pescăruşii de drumuri obosiţi,
De-acolo din înalturi spre mine să iţi îndrepţi privirea,
Să pot uita de lacrimi şi de tristeţea ochilor atâta de iubiţi.
-----------
florentina crăciun fabyola
aprilie 2009
Tu, suflet pur...
Pălesc şi florile de nufăr trecând pe lângă drag obrazul tău,
Se scaldă-n în ochii tăi şi cerul, şi pămntul, mă scald şi eu.
Privesc cum paşii tăi abia plutesc în viaţa aşternută pentru tine
Şi tu încă nu ştii că ai venit aici pe-atâta timp, doar pentru mine.
Tu esti frumoasă, eşti un vis, eşti soarta pentru care m-am rugat.
Insă acuma văd că nu te merit, că e prea mult ce mi s-a dat.
Tu suflet pur, dece ademeneşti un muritor ce-i vinovat doar de iubire,
Nu ştii că dalta unui sculptor poate greşi cioplind o amăgire?
La noapte-ţi fac alei iubito, din gingaşe petale ucise pentru tine
Pe ele sa păşeşti, şi dacă stropi de ploaie ocean sor face până mâine,
Vor plânge pescăruşi ţinând cu disperare catargele ce stau ca să se frângă,
Iar teama de-a te pierde iar ma doare, şi nu vreau din nou să mă ajungă.
Te-aştept iubito pe alei cu multe flori de tei, să ne îmbrăţişăm pe ele,
E gros covorul aşezat, şi ţi-am făcut din flori o salbă aşa, ca de mărgele,
Tu să o porţi la gâtul tău de porţelan, şi altă salbă-n păr îţi fac, din flori.
Mi-e dor de tine, de-aceea cânt, sau poate plâng, sau mă cuprind fiori!...
--------------
Autour florentina crăciun fabyola
5 Mai 2009
SA TII MINTE! (ai trimis alta poezie!!!!!)
Există o stea, şi pe ea este o mare, în care te pierd,
Căutându-te-ntruna de-o veşnicie, şi poate mai mult.
Se-aud voci şi şoapte, sunt poate zei în care mai cred
Că mi te-aduc, sau poate îmi place să îi ascult.
Mai plouă în suflet, dar simt fericirea atat de aproape.
Te caut iubite, încearcă şi tu printre stele să mă găseşti,
Acum n-am putere că gândul îmi zboară pe-ntinsele ape,
Şi la vapoarele pe ale căror catarge ai scris, că mă iubeşti.
Adună în gânduri iubirea de mine, aşa cum eu pe tine te-adun
Din lună din stele, din ape, din vise, şi din forţa iubirii nebune,
Şi nimic sau nimeni nu o să ne despartă, tu crede ce-ţi spun.
Te aştept tu ştii bine, te iubesc, şi am atâta nevoie de tine!
Hai să dăm ceasul cu o viaţă-napoi sau, mai bine-nainte,
Să împărţim toată vremea ce este doar între noi amândoi,
Şi aici pe pământ şi în ceruri se cer, cred, aceleaşi cuvinte
Ce s-au spus de milenii, te iubesc, te ador, te vreau înapoi.
De-aceea le scriu pe toate aici, ... să le ţii minte!
autor florentina crăciun fabyola
6 iunie 2009
Vino
" Vino şi culege-mi şoapta şi învaţă-mă să râd
Când se coc stelele-n ramuri unde visele ajung.
Lasă-mi roua peste iarbă şi mă cere înapoi,
Rugând murmurul pădurii să ne-ascundă pe- amândoi.
Nu privi ziua de mâine ca pe-un rău ce l-ai făcut,
C-ai furat pe jumătate sufletul ce m-a durut
Şi l-ai împărţit prin tine ca o ploaie cu furtuni,
Să-ţi rămână mângâiere in gradina visului.
Vino în tăcerea nopţii să faci visului dreptate,
Să-mi laşi mie asfinţitul pentru-o altă jumătate.
Auriul de pe frunze în priviri să mi-l ascunzi
Şi cu-amurgurile toate printre gene să pătrunzi.
Timpul nostru se măsoară în iubiri fără sfârşit,
Intr-o lume prea saraca cu paduri ce-au ruginit,
Si prin alte emisfere doar in vis sa te-nfirip,
Ascultandu-ti vocea dulce fara timp si fara chip
Ma intreb acum de-i taina faptul ca eu te-am iubit,
Si nu pot sa strig la ceruri inainte de sfarsit.
De o fi sa pun alaturi Iadul langa Paradis
Eu le-oi pune, dar al meu tu vei ramane,
Si acesta nu-i doar vis.
Vino si culege-mi gandul sa citesti cat mi-e de dor,
Stelele sa lumineze totu-n jur ca-ntr-un decor.
Eu te-mbratisez de-apururi si mereu in univers
Te voi cauta pe tine, vesnic drag vesnic ales."
autor : Florentina Craciun-fabyola
04, Ianuarie 2009 - published at http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=954497
PARIU PE-O LACRIMA
Azi pun pariu că încurcatele cărări,
Din nou în suflet mi-au aprins visări,
Destinul înc-o floare adună-n tolba lui,
Şi imi goleşte viaţa de ani, cică-s destui!
Mai caut înc-odată prin cioburi de noroc,
Să văd o fericire şi să o fac la loc.
Din inima-mi legată cu ghimpi şi busuioc,
Se scurg picuri de sânge, visatul meu noroc!
Şi încă mai caut în cenuşa, focului nestins,
O magică scânteie, să fac din ea un foc aprins.
Să ardă pân-la ceruri, să vadă-al meu destin,
Că încă te mai caut, că încă vreau să vin!
Să mă aştepţi pe drumul luminat de stele,
Sau chiar să mă aştepţi în vise, şi-n gândurile mele,
Nu vreau azi să mai plâng, chemând un vis pierdut,
Vreau tu să fii mereu ce eşti, şi- aşa cum eu te-am vrut!
Aş vrea privirea-mi să cadă pe o floare.
Să cred că astăzi nimic nu mă mai doare,
Deşi mereu mă doare timpul ce-a trecut,
Şi faptul ca ai fost atât de mult noroc, şi n-am ştiut.
Te-adun iar lângă mine, tu flacără şi foc,
Mai lasă-mi din viaţă acest puţin noroc.
De încă mai pot plânge sau râde azi frumos,
Iţi multumesc doar ţie soartă, ce îmi zâmbeşt din nou duios.
E iarăşi noapte şi iar aprind pe cer o stea.
Cuprind cu ochii un infinit ce-al meu l-aş vrea.
Te las şi iar în gandurile-mi toate te adun,
Rămâi tot ce eşti astăzi, chiar de ar fi un vis nebun.
Te voi chema de-apururi in şapte veşnicii,
Te las, mi-e dor şi iar te chem să vii.
E tristă fără tine viaţa chiar şi în Paradis.
Acuma cred că tu ai fost şi eşti al vieţii mele vis!
Ce n-am ştiut şi încă încerc să aflu de la zei,
Este dece să ţi se ia ce ai deja, şi-atât de mult tu vrei?
Eu sunt poet, te caut mereu in versuri de iubire
Şi mor, asa cum Veronica în versuri scrise de Mihai murea de fericire!
Ies uneori afară privind cruciş la Luna,
Doar ea e vinovată că viaţa mea nu-i bună.
Aş vrea s-o rog să-mi ia din haruri măcar unul.
Şi să îmi dea în schimb un vis, singurul vis..."nebunul".
Char de rămâi doar vis, să fii un vis frumos.
Zâmbeşte sorţii tale, alintă-mă duios,
Şi nu uita că mai presus de toate şi de Zei,
E fericirea ce mereu o voi citi in ochii tăi.
Ai să vrei ce vrea oricine
Soare, viaţă, fericire.
De mă-ntrebi acum pe mine
Eu te vreau numai pe tine.
Ai să vrei mereu iubire
Veşnicia poate-o vrei
Şi-ai să vrei asa-n neştire
Aşa cum mereu tu vrei.
Ai să vrei copaci in floare
Când afara ninge-ntruna
Ai să vrei să vezi cum doare
Inima cand plânge Luna.
Ai să vrei să-mi fii in braţe
Când în pat te-ntorci de dor,
Şi-n nopţile mele toate
Eu te chem şi mă-nfior.
Ai să vrei să-mi săruţi ochii
Când vor plânge de-al tău dor
Şi-or cânta la miezul nopţii
O sonată de amor.
Ai să vrei să fii cu mine
Când afară va ploua
Eu voi plânge lânga tine
De teama de-a ma uita.
-------------———
autor : Florentina Craciun, fabyola
Te-adun din Vise,
Te-aş răsădi în calea stelelor aprinse
Să-ţi lumineze drumul către mine,
Şi aş veni pe- a cerului cărări deschise,
Să fiu aievea o veşnicie lângă tine.
Adu-ţi aproape clipa de iubire
De valul înspumat rătăcitor,
Care se zbate în a lui rătăcire
Ca pescăruşii care mor în zbor.
Te-adun din vise ucise de furtună
Şi din îndemnul inimii de a te avea al ei,
Şi chiar din toată soarta mea mereu nebună
Te-adun, tu să rămâi mereu al meu de vrei.
Aş vrea ca Luna să ne mângâie iubirea
Ce in căuşul palmelor noi o adăpostim,
Să ne sărute frunţile-aprinse şi-amintirea
Veacurilor, de când noi doi ne-am tot dorit sa fim!
Te strang in brate dorindu-te nespus
Si-mi scald in ochii tai dorinta de a fi,
Caci stiu ca oricat as avea tot nu ar fi de-ajuns
Nici pentru vietile din urma, si nici pentru aceea de aici.
Este culoarea cerului de vară
Sau poate este visul unui pescăruş,
De-a poposi pe un catarg pentru ultima oară,
Aşa cum eu aş poposi în inimă-ţi pe-ascuns.
E răsăritul falnicului soare
Ce luminează pământul de lună-ntunecat,
E inima ce-acum mereu mă doare
De teama de-a te pierde, şi ar fi păcat.
E cerul plin de stele pe unde eu te pierd
E lungul drum al vieţii ce îl parcurgem amândoi
E marea ta iubire în care eu mai cred
Eşti tu, sunt eu, este iubirea tainică din noi.
Te ţin în palme ca pe un vis frumos
Te-nchid în gândul meu să fii a sufletului vers,
Şi-aud în noapte cântând o pasăre duios,
Şi-atuncea ştiu că de oriunde doar tu eşti cel ales.
Eşti floarea ce răsare-n piatră
Ce-şi potoleşte setea cu apă dintr-un nor,
Doi stropi şi-atât, şi soarele ce-o arde
Dar dorul de viaţă, din toate, e cel mai tare dor.
Din visele fierbinţi
Ce te-au căutat în stele
Şi lacrimile ce au ars
Lumina ochilor dorindu-te nespus,
Cu ce-am rămas acum din toate cele
Şi din infinitul infinit de-ajuns?
Mi-s arse buzele de dorul clipelor pierdute
Şi mângâierea stelelor ce ne-au acoperit
Copacii-s ninşi şi ei mi-aduc aminte
De tine acela ce mi te-ai dăruit.
In braţe strâng copacul vieţii mele
Acela care-n tine s-a întruchipat,
Şi toate dimineţile ce te doreau şi ele
Şi-n care te-aşteptam să vii neîncetat.
Tu ţii în palme soarele arzând
Eu Luna pentru a-ţi da mângâierea nopţilor de dor,
Atunci când sufletul de tine mereu era flamând
Şi-acuma ca şi-atunci de-s fără tine eu imi doresc să mor.
Scăldate -n lacrimi cărările-s pustii
Că ai plecat şi ştiu că nu mai... vii.
Tu nu mai vii şi cât aş vrea să...vii
Să-ncepem de la noi o altă lume
La malul mării să ne iubim şi-al meu tu să rămâi
Iar fericirea ta să-nceapa de la mine.
------------------
autor: florentina craciun fabyola
STY - OLA
fabyola - miercuri, 23 iulie 2008 la 10:14
Pe tine din milioanele de stele te chem acum sa vii
Si umezi ochii mei de trista noapte-a vietii, te vor astepta
Cu praful stelelor pe calea cerului sa ma imbii
Tu esti chemarea viselor, steluta " sty-ola " !
Vibrezi si luminezi pe cerul noptii cel mai de pret cuvant
Dorit de doua inimi unite-ntr-o speranta ce candva
Va-nvinge neputinta implinirii pe acest pamant
Privind doar catre tine, steluta "sty-ola".
Tu esti o taina dulce ce doua inimi cheama
Sa-si jure fericire si-apoi sa zica "da"
Altarul plin de stele martore, indeamna
Ca. tu sa le fii forta, steluta "sty-ola".
Ramai pe cerul noptii pana in zori de zi
Iar fericitii ochi distanta vor schimba
Facand-o mai aproape, si fericiti vor fi
Alaturea de tine steluta "sty-ola"!
Eu te iubesc fierbinte, din zi in zi mai mult
Te.stiu mereu acolo si cat de mult a-si vrea
Tu sa-mi soptesti un nume, iar eu sa il ascult
iubita si dorita steluta "sty-ola".
Noi suntem daruiti de noaptea instelata
Cu vesnica iubire acum si pururea
Si nu ne vom minti de-aceea niciodata
Iar tu ne vei fi forta, steluta "sty-ola" !
De doua ori nascuta din doua inimi pline
De vise si dorinte ce-atat de mult ar vrea
Sa se iubeasca sincer, si sa le fie bine
Alaturea de tine, steluta "sty-ola"!
..................................
Versuri din vol. "De-apururi" ... 23.iul.2008.
http://ro.netlog.com/oraloybaf/blog/blogid=605096#blog
MAI CHEAMA-MA ODATA
Eu am plecat cand tu mi-ai spus
Si nici-o cale de intors nu mai era
Te vad acum departe acolo sus,
Acolo unde ne vom revedea candva!
Mai cheama-ma odata din inalt
Sau tu coboara inca pe Pamant
Priveste-ma atata cat,
Mai flutura aceste plete-n vant!
Cand anii se vor aduna
Si tu tot tanar five-i in inalt
Stiu sigur, ca ma vei uita,
Caci tineretea-i singurul bun dat!
Mai cheama-ma odata acolo sus
Sau tu coboara pe Pamant
Caci fara tine am trait de-ajuns
Si nu vreau sa fiu altfel de cum sunt!
Mai cheama-ma odata doar, te rog
Sa-ti admir praful de stele din vesmant
In noapte, tainic, nu in zi de zori
Si-apoi in moarte veni-voi pe Pamant!
---------------
autor florentina craciun (fabyola)
[Published at http://club.neogen.ro/fabyola1/MAI_CHEAMA_MA_ODATA/777/5 on Vineri, 29 august, 2008 21:50:59]
ADUNA DOAMNE PE PAMANT
Mi-e atat de dor de tine astazi
Ca ieri si inca de atatea ori
Cobori luceafar dintre astri,
T-astept din noapte pana-n zori!
Vesmantul ti-e din praf de stele
Eu te privesc de pe pamant,
Imi ridic bratele spre ele
Visand la ceea ce nu sunt :
Nu sunt alaturea de tine
Asa cum ti-am promis mereu,
La rau si mai ales la bine
Facand voia lui Dumnezeu !
Dar vie clipa-aceea-ncare
Tu vei vedea in tot si-ntoate,
Doar un principiu mi se pare
Sa cred ca nu se poate !
Aduna Doamne pe Pamant
Si du apoi in ceruri
Destine, oameni,un cuvant
Si tot atatea doruri !
......................
autor : florentina craciun (fabyola)
[Postat: Duminica, 31 august, 2008 14:41:07 la http://club.neogen.ro/fabyola1/ADUNA_DOAMNE_PE_PAMANT/804/5]
SE-AUDE GANDUL
E-atata liniste in suflet,
Si-atat de slab e vantul,
Ca de-oriunde pe pamant
Se- aude gandul!
Ce-o fi cu aceasta pace oare,
De unde linistea totala?
Sa stie Domnul ca vrem oare
O pace mondiala ?
De nici unde acum nu vine,
Vre-un obuz sau glont,
In toate tarile din lume,
E pace si bine peste tot.
Veneau eroiii de pe front,
Fara o mana sau picior,
Asta de nu mureau de tot
Iar cei de-acasa de-al lor dor.
S-a linistit acum pamantul,
Nu-s revolutii nici razboaie,
Noi ne-om ruga la Iisus Sfantul
Doar sa ne deie ploaie.
De-ar fi sa tina mult si bine,
Aceasta liniste totala,
Am avea Doamne fericire,
Ne-am naste-a doua oara.
Mai lasa-ne ca sa mai fim,
Pe-acest iubit pamant,
Si vesnic Doamne sa iubim,
Al nostru juramant.
Ca noi juraram sa iubim,
Pamantul, cu tot ce e pe el,
Iar Tie Doamne-ti daruim,
Un alt Pamant la fel!
De unde-l vom lua tu stii,
Cand asta chiar nu va mai fi,
Iar Cerul se va-ntuneca,
Din Soare si ce a mai ramas
Noi alt Pamant Ti-om da.
———————–
autor : florentina craciun (fabyola)
TU CINE ESTI?
Eu sunt o stea sus pe bolta cereasca,
Astept sa-ti ridici ochii sa ma privesti,
De aici din inalt incep sa te vad parca,
De ce?
Pentru ca vreau pamantene sa ma iubesti!
O sa cobor eu la tine intr-o noapte cu vise,
Si incet asternutul deoparte sa-l dau,
Tu sa lasi pentru mine usi si gamuri deschise,
Pentru ce?
Pentru ca vreau sa imi fii, asta eu vreau!
Eu sunt pe cer o stea mereu calatoare,
Cobor din inalt un vis sa-mi implinesc,
Iubirea de tine ca-n lanturi, ma doare.
De cand?
De-atuncea, de-o viata, de cand te iubesc!
Eu sunt o stea ce mereu dau lumina,
De mine nicicand ochii sa nu ti-i feresti,
Si cu doar o stea cerul nu se termina,
De vrei
Mii de stele, spune-le, tu, cine esti?
Esti cumva visul vre-o uneia din ele?
Te-nseli, tu esti pulberea cazuta din cer,
Cu care naiadele se joaca-n inele
De ce?
Pentru ca-n joaca ele iubire ofer!
Eu sunt o stea ce te cheama intr-una,
Tu esti aicea, pe pamant, un frumos muritor,
Vin sa te iau, intinde-mi doar mana
Nu crezi? Vino,
Vei afla cum iubeste o stea cand ii e dor!
———————–
autor : florentina craciun (fabyola)
AI DISPARUT
Ai disparut si nu stiu sa te caut
Pe vechile carari tu nu mai esti,
Astept ca tu sa ma gasesti,
Si sa imi spui ca inca ma iubesti.
Atat as vrea acum s-aud.
Eu sunt simbolul unei iubiri adanci
Oricat n-ai vrea tu tot la mine-ajungi
Poti sa iubesti, sa speri, sa plangi,
Si parul tu de ani poti sa ti-l ningi,
Iubirea ta in veci sa n-o dezici.
Este o taina adanc sapata-n stanca
Un juramant ce nu-i dezvaluit,
Si nu-i un val ca valul unduit
Sau un iubit ca ori si ce iubit,
Este iubirea ce mai arde inca.
——————-
Autor : florentina craciun (fabyola)
DORURI DE TOAMNA
Cad frunzele toamna
Sub cerul argintiu si-nstelat,
Revine din nou alba Doamna
Asa cum venea si-altadat.
Mi-e frica, si frig si mi-e dor
Te chem la mine sa vii,
In noptile-ncalzite-n fior
De dorinta de-a vrea sa imi fii.
Te mai chem si cand ninge afara,
Si un fulg pentru tine adun,
Cu iubire in palme il tin pana-n seara
Afara, dar tie nu o sa-ti spun.
Mai ninge si imi frange iubirea
Mi-e teama de ultimul vis,
Troienele n-aduc fericirea
Ucide si visul de Soarta promis.
S-aduna vantul in glie,
Zapada se spulbera-n van,
Tu soarta din ce mi-ai promis mie,
Eu astazi nimica nu am.
La ce bun franturi de cuvinte,
Luminate de-a iubirii vapai
Daca Soarta nu ia de ele aminte,
Si-mi arunca-ndarat dureri noi.
Se-amesteca aiurea frumos cu urat,
Din multele vise-adunate,
De nu stiu frumos cat de mult am avut,
Si cate urate din toate?!
——————-
autor : florentina craciun (fabyola)
INTR-O GARA
Ce trista si pustie e gara,
In care nu esti asteptat,
Si toata iubirea de-o vara,
S-a dus dintr-odat.
Cat de mult incerci sa-ntelegi,
Dece iubirea nu este de-ajuns,
Si ce, din tot sa alegi,
Cand iubirea ta e de plans.
Dintr-un pumn de nisip ce ai strans,
Ai ramas acum cu nimic,
Si iar iubirea nu este de-ajuns,
Tu Soarta mai lasa-ma-un pic.
Ce trista si pustie e gara,
Si cat de-ntunecat peronul ei gol,
Cand toata iubirea de-o vara,
Se aduna-ntr-o noapte de dor.
Pleci din gara sfarsit si-obosit,
Hotarat sa ucizi al tau dor,
Si-n iubire mai mult ai sfarsit,
Ca nu poti sa ucizi prea usor.
———————–
autor : florentina craciun (fabyola)
PLING FRUNZELE TOAMNA
Cad frunzele inspaimantate de frig
Cand vantul le-alearga in furtuna.
De tine mi-e dor si intruna te strig
Ce viata nebuna!
Mi-e dor de caldura glasului tau
Ce cu dragoste m-a-nvaluit,
De-aceea imi jur sa fii doar al meu
Si vesnic iubit!
Vine iarna ce ucide frunza-n tarana
Lacrima ei nu ai cum sa o vezi,
In pamant ea plansu-si sugruma
Ca sa o crezi!
———————–
autor : florentina craciun (fabyola)
CONITA
Mergeam deunazi pe-o strada,
Gandindu-ma la ale mele multe griji.
Prin porti stateau struguri gramada.
Struguri frumosi, in cosuri pusi.
Aflai apoi de la 'conita'
Ca prea multi struguri se facu,
Ca fu manoasa tare vita
Si-aproape gratis ii vandu.
In casa alba cu zorele
Se pregatea o nunta mare,
Conita-i sic, are cercei,are inele,
Iara mireasa, e frumoasa tare!
Mirele-nalt, bine facut,
Si pus la doua ace,
Sta intr-un colt, mai mult tacut,
Din tot, nimic nu-i place.
Pe poarta intra zgomotos
Un socru mic sau chiar cel mare,
Arunca maruntis pe jos,
In cantec de fanfare.
Ca da, se aude cale de trei posti,
Atat de mare tambalau,
Ca toti din casa -s zgomotosi,
In curte, Doamne-i, si mai rau,
Conita-i palida si plange,
Priveste-n departare, undeva,
In inima durerea-si strange,
Sa n-o mai stie nimenea!
Eu m-asezai pe-o buturuga,
Strain de toate ce vedeam,
Si ascultam ce tot indruga,
Vre-o doua babe sub un geam.
Ba ca mireasa ar fi d-alea!
Stii soro tu de care...
Ca mirele n-avea parale,
Dar socru mic... e tare!
Mireasa iese pe terasa,
Catand cu ochii cata-i zarea,
Frumoasa, poate "putintel cam grasa"
Spun babele cernandu-si sarea.
Mi-aduse cineva si mie,
Vre-o cinci sarmale aburinde,
Eu multumi-i frumos, sa fie
In cinstea nuntii pregatite.
Si-asa ,trecura ele, vre-o trei ceasuri,
De muzica, dans, hora,tambalau,
Nasu-mpartind la mire si mireasa daruri,
Masina, si o vila taman in Herastrau.
Conita cand vazu asa risipa mare,
Al cincilea pahar in graba il goli,
Afla ca nasu-i singur si are multa stare,
Si-atuncea, ei in minte un gand ii incolti.
Ma ridicai sa plec, multam la toata lumea,
Nasu veni spre mine cu sticla si-un pahar,
Iar cele doua babe de cum vazu minunea,
Se-apropie si ele, ca de, e dar din dar.
Aflai tot de la babe ca dama de la masa,
Ce-avea in farfurie vre-o trei copane mari,
Desi e despartita de nas, tot ea e nasa.
Cam beata de, si-arunca cu bani in lautari.
Era tarziu in noapte cand ajunsei acasa,
La poarta mamei mele, oare cine bate?
Cui sa raspund, ca nimanui nu-i pasa.
De cate sunt pe lume, sau ale mele toate?
———————–
autor : florentina craciun (fabyola)
SINGURA
Te chem. in spatiul virtualelor visari,
S-asterni din doruri care e mai bun,
Sa nu raman iar singura precum,
Ramane-un plop la margine de drum!
———————–
autor : florentina craciun (fabyola)
MI-E DOR!
Mi-e dor de mine cum eram
Cand te cautam pe tine,
Mi-e dor de tot ce-atunci visam,
Si-au fost… vise nebune!
Cand toate frunzele-au cazut
Si iar e toamna-n viata mea,
Din cate toamne au trecut
Doar Tu, esti Toamna Mea!
Sa nu te mai transformi in iarna
Ca-i trist covorul inghetat,
E mai frumoasa viata toamna E,
Toamna ce ti-am dat!
———————–
autor : florentina craciun (fabyola)
SOARELE
Atat astept ca soarele sa iasa
De sub surtucul lunii covarsit. Sa-mi spuna ca de nimic nu-i pasa
Si iarasi sa se duca apoi in asfintit!
